duminică, 12 martie 2017

Cum m-am apucat de citit

Amintirile sunt oarecum în ceață. Nu de alta, dar nu reprezintă un eveniment special, deoarece la noi în casă lecturarea unei cărți nu reprezintă un WOW!. Așadar o amintire perfectă nu am, doar scene cu tatăl meu în fotoliu citind o cărțulie mică dar groasă, o altă scenă cu mama citind în bucătărie în timp ce-și bea cafeaua.

Ce îmi mai amintesc este că am avut întotdeauna cărți în casă. Pe unele le-am și mâzgâlit cu pixul. (Știu. știu, blasfemie mare! Copil neștiutor, ce să fac!? Noroc că mama a înteles și a strâns toate instrumentele de scris de prin casă.) Am pătit-o și eu cu Emilia, până a înțeles că nu este voie. DELOC!!!

În schimb, pot spune că îmi amintesc două cărți care ar putea fi primele. De ce? Pentru ca înainte stăteam și priveam ilustrațiile și, pe urmă, îmi amintesc că le citeam. Acestea două sunt ”Vine roata la știrbină (snoave și anecdote)” și ”Povești Fermecate Rusești” (cu ilustrații absolut superbe, din punctul meu de vedere, încât nu ai cum să nu te îndrăgostești de ele și cu amintiri foarte frumoase cu ambii părinți citindu-mi din ea).



Cartea ”Povești Fermecate Rusești” are copertă cartonată, cu imagini în miniatură din carte și e minunată. Poveștile se aseamană cu ale noastre: basme despre Feți-Frumoși și Prâslea, despre Ilene Cosânzene, balauri, Mume ale Pădurii, corăbii zburătoare, vulturi din lemn care să zboare, broaște fermecate care pot vorbi si așa mai departe. Pentru mine a fost o lectură fascinantă. Mama a păstrat cartea și pentru nepoți :). Deocamdată doar nepoțele. 



Țin minte că tata îmi citea din ele, când era vorba de vreo ilustrație mă lua în brațele lui și eu mă culcușeam acolo și mă simțeam ca stăpâna lumii: brațele calde ale tatii, o carte cu desene frumoase (așa le spuneam eu atunci) și parfumul vreunei prăjituri. Nu scot prea des de la naftalină această amintire tocmai pentru că îmi este prea dragă: tata este mort și eu nu mai am decât fotografii și amintiri prețioase. 




Și atunci când le scot din cufărul amintirilor mele, o fac pentru a-mi alina dorul de el, de a zâmbi imaginilor proiectate în mintea mea. Țin minte cum ne recita, mie și fratelui meu, poezii lungi de pe vremea când era el elev și noi ne minunam de cum poate ține minte atâtea chestii. Țin minte cum mergeam cu el la bilbioteca județeană să împrumute cărți: o plasă întreagă de cărți pentru el și mama. Mai târziu eu eram cea care mergea să împrumute cărți pentru noi toți. 

Cam așa a fost pentru mine inițierea în minunata lume a literelor, cuvintelor și poveștilor. Alături de familie, cu cărți care mi-au rămas în minte și in suflet, cărți care îmi doresc să le citeasca și fetele mele. Cu Emilia, începutul este promițător: cărți cumpărate, cărți primite în cadou de la vârsta de un an și până când va putea citi. Până în acel moment tati cu mami sunt cei care citesc și Emi se bucură de ilustrații și își proiectează aceaste imagini în mintea ei.

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.

Libris este una din librăriile online și fizice care au pornit și pe drumul publicării autorilor români, așadar veți găsi întotdeauna cărți noi și, mai ales, cărți de beletristică în oferta lor.