marți, 29 octombrie 2013

Meloman pentru o zi!

Doar pentru ca e o ora atat de tarzie, nu inseamna ca dorm ... din contra, stau si ma minunez (inca) de minunatia aceasta. Desi sunt vreo 3 ani de cand am descoperit acest musical, tot ma incanta ... mai ales melodia Belle. Dar absolut tot musicalul e minunat, de aceea am si pus un video cu tot musicalul. Enjoy it!

* Viata-i o gluma foarte serioasa.

* Muzica exprima ceea ce nu poate fi spus si despre ce e imposibil a tacea.

(Victor Hugo)



Recomandare
Dacă doresti să participi , publică pe blogul tău , o melodie preferată de care tocmai ti-ai amintit si vrei să o impartasesti cu noi si inscrie articolul la "Meloman pentru o zi"!

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Happy Weekend (9)



O colectie de cuvinte din dictionarul parintilor:
















Pe mine m-au distrat, dar acum si ceva pentru cei mai mari:

Preotu’ si predica 

Un tanar preot trebuia sa tina prima lui slujba, drept pentru care era extrem de emotionat, chiar simtea panica. Atunci, superiorul lui, Episcopul, vazindu-l atat de stresat, l-a sfatuit ca inainte sa se urce in amvon pentru predica, sa puna un paharel de vodca in paharul cu apa, ca sa se relaxeze si sa aiba curaj. Preotului i-a mers nemaipomenit in prima lui slujba, dar cind a ajuns acasa a gasit pe masa o mica scrisoare din partea Episcopului in care zicea: `Draga Parinte, Fiule Ma bucur foarte mult ca ti-a mers atit de bine in prima ta slujba si ca ai tinut cont de sfatul pe care ti l-am dat, dar trebuie sa-ti fac anumite observatii:

1. Din acel pahar cu apa trebuie sa iei mici sorbituri nu sa-l dai pe gat dintr-o data.
2. In acel pahar cu apa nu se pune nici gheata, nici felii de lamaie. In plus, eu ti-am spus sa pui putina vodca in paharul cu apa, nu invers…
3. Nu se foloseste Biblia ca suport pentru pahar.
4. Nu poti sa te stergi la gura cu sutana.
5. Poruncile lui Dumnezeu sint 10 nu 12.
6. Iar apostolii sint 12 nu 10.
7. Cind vorbesti despre cruce nu poti sa spui ca e acel T mare de deasupra altarului.
8. Cind vorbesti despre Isus si apostoli, nu poti spune ca e `Fiul si banda lui`.
9. David l-a invins pe Goliat cu o prastie si o piatra, nu poti sa spui ca `i-a zburat curul cu dinamita`…
10. Cind vorbesti despre Iuda, nu poti sa-l numesti `bulangiu`.
11. Tatal, Fiul si Sfintul Duh nu sint Batrinul, Juniorul si Stafia…
12. Nu e frumos sa-l numesti pe Papa `Nasul`.
13. Initiativa de a invita publicul sa aplaude a fost buna, dar a fost exagerat sa-l inviti sa danseze Macarena, sa faca trenuletul si sa o inviti pe Sora Daniela sa faca striptease.
14. Apa sfinta se foloseste pentru a binecuvinta, nu pt. a-ti racori ceafa.
15. `Casuta` aia este confesionalul, nu toaleta
16. Vezi sa ai mereu chilotii pe tine si, cind e cald, evita sa-ti faci aer cu sutana.
17. Iti amintesc ca slujba trebuie sa dureze circa 1 ora si nu doua reprize de 45 de minute fiecare, iar cel care era asezat linga tine si pe care l-ai numit `travestit cu fusta rosie` eram eu….

Pentru mai multe zambete si un ras sanatos, va invit sa o vizitati pe Elly si sa-i "cutreierati" tabelul. Merita!

joi, 24 octombrie 2013

Exista o explicatiune!

S-a cam observat absenta mea. Va rog sa ma credeti, chiar nu mai tine de mine. Dupa cum se va vedea si ora la care va fi publicat acest articol: timp nu mai am decat noaptea. Si atunci cu tzaraita.

Dar, exista o explicatiune! Cumva-cumva, Emilia a racit; apoi sotul meu, iar eu parca sunt intr-un continuu "inceput de raceala" orice as face. Griji pentru fiecare in parte. Si pentru mama care a trecut printr-o operatie foarte complicata, dar care a reusit. De acuma, perioada de recuperare si convalescenta. Asta pentru o femeie care considera ca a sta o zi intreaga in pat e un pacat mare - va zic eu, are nishcorici undeva si nu poate sa stea locului :)) Offf! Ce ti-i si cu parintii astia neascultatori!

Fiica`mea a inceput diversificarea, de vreo 2 saptamani. Si e o placere .. si un chin sa o faci sa manance. O placere pentru ca e o pofticiosa si o lacoma, si o entuziasmata de tot ceea ce inseamna mancare. Un chin pentru ca ar vrea sa-si duca singura lingurita la gura. Independenta nevoie mare. Daca nu si-ar baga lingurita pana-n gat, mai ca as lasa-o ... doar sa o vad murdara din cap si pana-n picioare - motiv bun de balaceala si joaca in cadita.

Un alt motiv pentru care am cam fost absenta e tot fiica`mea ... si lipsa ei de somn pe timp de zi ... sau noapte de altfel. Doarme 10 minute si apoi e fresh. Ma kilareste la propriu si la figurat, pentru ca nu mai am timp de nimic. Asa ca las totul balta si iesim afara cu caruciorul, la o raita prin parc. Aerul tare, sunetele constante (zgomotul alb) si leganatul caruciorului o fac sa doarma ca un bebelus - hopa, asta si e ... numai afara. In casa, e tartorul :P.

Asa ca ne jucam, vorbim, cantam si dansam, ne balacim, ne uitam la desene, in reviste (pe care le rupe cu o placere aproape perversa), zdranganim, pregatim papica buna si dormim exact 10 minute pe ceas. Asta e Emilia mea: un bebelus superbionic! (pentru mine)

Aaaaa, am uitat: si radem toata ziua. Am vrea sa zburam. Tremuram de nerabdare sa mergem pe piciorusele noastre ca sa ajungem oriunde vrem. O tragem pe mami de par, pe tati de barba si chiuim de fericire cand jucam avionul prin casa. Cam atata, deocamdata.

video

Si aici manca un piure din mar fiert ... cu putina lamaie, doar e toamna si virozele zboara prin vazduh de parca ar fi niste fantome pregatite sa ne bantuie. Faine mutrite mai face gaza mea!

luni, 21 octombrie 2013

Lady in red

Viata mea e doar un sir de nopti in care visez si zile in care ma trezesc … la realitate: singur, in patul meu, fara cineva alaturi de mine. Prea multa liniste. Inca o toamna a venit in viata mea (de data aceasta, cea meteorologica). Cand va intra si Doamna mea in acesta umila viata pentru a ma scapa de singuratate?!

Alta cafea bauta fara companie, alta zi mizerabila la serviciu … Seful tipa la toti, eu ma tot fac ca nu aud si-mi zic ca asa trebuie ca se simt toti: mizerabil. Dar, apoi, privesc cum colegul de langa mine pleaca de cum s-a terminat programul pentru a-si lua fiica de la lectia de pian, cum cel mai nou intrat in firma isi face planuri pentru o iesire in oras cu preitenii, cum colega de la Resurse Umane se pregateste pentru o cina romantica cu sotul. Ca intotdeauna, eu raman ultimul care pleaca. Eu nu am la cine sa ma grabesc, nu am pe cine sa astept sau cu cine sa planific. Sunt singur-singurel.

Seara de octombrie. Copacii sunt mai golasi, in timp ce frunzele isi continua incet dansul mortii. Ceata invaluie tot si mi-e frig. Frig in carne si in oase, frig in inima. O astfel de vreme execrabila merge unsa cu dispozitia mea. Nici nu ma mai uit pe unde calc. La urma urmei, tot bat drumul acesta de ani de zile fara a fi intrerupt de ceva … sau cineva.

O iau prin parc. Decizie de moment. E mai scurt si, mi se pare, mai frumos. Parcurg aleiele parcului de parca as fi la maraton. Nimic nu ma opreste. Nici frumusetea domoala, dar vibranta a parcului ravasit de toamna. 

Poc! Servieta imi cade si din ea ies dosarele. Ma gandeam sa mai fac ceva si pe acasa. Si asa nu am altceva de facut.

Imi cer scuze! Mergeam si nu ma uitam pe unde…
Eu imi cer scuze, spuse o voce de femeie. Ma grabeam si nu am mai fost atenta.

Ridic privirea si ma topesc. La fel ca in visele mele: o roscata superba, imbracata in culorile toamnei. Ochi mari, umezi, caprui... Nu e cea mai bine aleasa descriere, nu. Culoarea ochilor ei ma face sa ma gandesc la mierea lichida ce invaluie ciocolata amaruie.

Aaa, nu, nu, e vina mea …. Eu nu vedeam, scuze, nu ma uitam pe unde merg …si, si, si am dat pesss-te dumneavoastra.

Nu e nimic. Sa va ajut cu dosarele. – Mainile ei elegante imi culeg imediat dosarele de pe jos si mi le pune in servieta. Eu doar o sorbeam din priviri, ramas fara cuvinte si fara suflare.

Imi cer scuze inca o data si va urez o seara placuta! Si dusa a fost.

Intorc capul dupa ea. Ce aparitie! De vis. Imi continui drumul spre casa mai mult plutind. Ajuns in apartament, nu ma mai intereseaza dosarele din servieta, ci deschid imediat calculatorul si dau click pe fisierul "Lady in Red". De acolo, apar in fata ochilor mei cateva zeci de imagini cu femei imbracate in rosu. De fapt, e doar una: o femeie - cea din visul meu. Am tot desenat-o, de parca nutream speranta ca desenul va prinde viata si femeie va deveni reala. Eram totusi convins ca este doar un vis. Pana azi.

***

Alta zi de octombrie friguros. O alta cafea bauta dimineata devreme, cand nici ceata nu s-a ridicat bine. Stau singur la masuta din bucatarie si privesc prin fereastra. Alta toamna a venit si si-a facut intrarea in viata mea. Dar e diferita. Linistea a disparut.

Deja bei cafeaua? De ce nu m-ai trezit si pe mine? Mai este cafea si pentru mine? ... Ca de nu ...

Da, e diferita toamna asta. Mi-am zis sa nu mai visez, ci sa traiesc. Mi-am facut curaj si, cand am mai intalnit-o pe EA i-am cerut sa-mi spuna numele si daca ar vrea sa ne mai intalnim. Tremuram ca varga, dar mai rau ar fi fost daca nu as fi facut miscarea. Viata mea ar fi fost un sir nesfarsit de "daca" si "cum ar fi fost".

Hei, visatorule! Bea-ti cafeaua ca intarzii la serviciu! Rade de mine. Imi tot zice "visator". Chiar imi place. Daca nu as fi un visator, nu mi-ar fi aparut ea in vise si, apoi, in viata mea. E bine sa visezi. Si mai bine e sa-ti traiesti viata ca si cum a-i visa. Inima imi canta de bucurie, de dragoste impartasita si de vis implinit

Im iau servieta si haina. Fularul mi-l punea ea. Ma trage spre ea si-mi zice:

Sa ai o zi buna! Te iubesc! Ziua mea e deja buna pentru ca ea mi-a zambit. Prezenta ei a schimbat totul, pana si perceptia mea asupra toamnei. Nu mai sunt mohorat si toamna nu mai este un anotimp depresiv. Acum parcurg parcul in drum spre serviciu si vad frumusetea unei singure frunze aramii ce si-a inceput dansul catre iubitul pamant, unde se va odihni toata iarna. Vad frumusetea oamenilor care trec pe langa mine, a copiilor in drum spre scoala. Acum zambesc cand vad doi indragostiti plimbandu-se de mana. Zambesc pentru ca si eu, la randul meu, sunt indragostit ... sunt indragostit de ea de Toamna, de Doamna mea in rosu.



***



Forever Red de la Bath & Body Works este un parfum feminim rosu prin excelenta. Un amestec pasionant de rodie, piersici frantuzesti si mere; galbenele, bujor si osmanthus rosu, iar notele de baza sunt cele de lemn de stejar, nalba catifelata si rom vanilat.

***


Postarea participa la Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela. Tema este Parfumul muzicii toamnei, propusa de Mirela. Urmatoarea tema este Parfumul unui secret, tema propusa de Alexandra Cristea. Abia astept!

De asemenea, articolul participa si la Oameni Albaștri și povești colorate / Povestea Roșie, de pe blogul lui Silving.

Alti condeieri: Mirela, Silving, Vania, Nina, Gabi, Axlandra, Elly, Diana, Mala, Tina ... pana in acest moment.

miercuri, 9 octombrie 2013

Nu cred in ingeri!

Ploua infernal. De 3 zile ploua in continuu. Cine a spus ca iadul e fiebinte a gresit! Nu, iadul e aceasta intindere de apa, aceasta cortina curgatoare care ne acopera si ne va fi mormant.

Multi gandeau astfel. Si cum sa nu gandeasca asa cand le-a pierit si cea din urma speranta: case nu mai au, toata agoniseala lor s-a dus, literalmente, pe apa sambetei; si, mai negru decat carbunele este inima lor, care a murit inecata, la fel ca membri ai familiei si prieteni.

Multi altii sunt dati disparuti. Cine ii va gasi? Cum ii va gasi? Uzi, infrigurati, dar in viata, sau morti, plutind pe apa disperarii? Nimeni nu stie, dar toti fac chiar si imposibilul pentru a-i gasi.

Solidaritatea a unit inimile tuturor: oameni simpli se daruiesc trup si suflet alinarii sinistratilor, armata, pompierii, medicii si autoritatile cauta solutii pentru cei in viata si pentru a mai remedia situatia. Nimeni nu mai arunca vina in ograda vecinului, toti cauta sa supravietuiasca inca unei ore, inca unei zile in infernul plutitor.

Cred ca povestea cea mai impresionanta e cea a familiei Ciobanu - 5 frati, 4 dintre ei crescuti de fratele mai mare, Ionut, dupa ce le-au murit parintii intr-un stupid accident de masina. (Parerea mea e ca majoritatea accidentelor de masina sunt stupide si uneori ma bucur ca nu am permis.)

Am aflat si eu de povestea lor cand am raspuns apelului umanitar. Vroiam sa fiu acolo, in mijlocul actiunii, nu un simplu spectator la o tragedie ... numai ca in mai mult de 3 acte. Astfel ca am zburat cu avionul in regiune, m-am adresat autoritatilor si, de acolo, m-au indrumat spre satul aflat sub ape. Acolo, voluntarii erau cu sutele, cautau disparutii, care erau destui pentru un sat atat de mic. Problema rezida si in izolarea lui (a satului), fiind mai greu de gasit si, astfel, mai greu de organizat o actiune de cautare.

Dar acolo unde minti si inimi bune se pun laolalta si cladesc un pod peste ape, prea putine le mai pot sta in cale. Treptele spre Rai asa sunt construite: din inimi si minti bune. Fiecare echipa avea un sef - om al regiunii - o salupa, un medic si destui voluntari, paturi, apa si altele de care ar mai fi fost nevoie. Asa mi-am inceput navigarea prin tinutul deznadejdii: intr-o salupa impreuna cu alti 10 oameni, cautand familia Ciobanu.

Seful de echipa, Vasile, tocmai ne expunea istoricul celor 5 frati nepastuiti de soarta.

Acuma, ce va voi spune eu, stie tot satul. Familia Ciobanu nu a fost niciodata una bogata, dar aveau casuta si bucatica lor de pamant si erau fericiti impreuna. Cu 5 copii nu cred sa le fi fost usor parintilor, dar erau mandri tare de ei si ii iubeau ca ochii din cap. Numai ca acu vreo 3 ani s-a intamplat nenorocirea: parintii lor au murit intr-un accident de masina in timp ce mergeau la o ruda bolnava, intr-un sat vecin.


Noroc de Ionut, al mare, ca implinise in primavara 18 ani si a fost declarat capabil sa se ingrijeasca de fratii lui mai mici. A renuntat la scoala, si-a gasit ceva de lucru si ii intretine pe cei mai mici. Mai sunt 4: Ana de 15 ani, Matei de 11 ani si gemenii, Andrei si Natalia, de 3 ani. Cei mici nici nu au constientizat bine ce s-a intamplat.



Impreuna aveau grija de casa si cultivau cateva legume in gradinita lor; ii mai ajutau si satenii pentru ca le erau dragi. Ionut, al mare, le era si tata si mama. Niciodata nu l-am vazut plangandu-se de ceva: baiat muncitor, vesel tot timpul. Avea grija de fratii lui asa ca un parinte. Pacat ca a trebuit sa renunte la scoala. Tare destept mai era! Sper doar ca ii vom gasi! Casa lor era ultima din sat, undeva putin in afara lui. Mai avem ceva de parcurs pana acolo.



Restul drumului (cu salupa prin sat) l-am petrecut in liniste, fiecare gandindu-se, cred, la cat de norocosi si binecuvantati suntem noi prin comparatie.


Liniste! Ajungem imediat apoi incepem sa cautarea propriu-zisa. Acesta a fost indemnul lui Vasile. Deja se insera. Va fi mai greu asa, dar nu ne vom da batuti. Ii vom gasi, imi tot spuneam.

Nu voi mai lungi mult povestea. Pe scurt, cand i-am gasit, in podul casei lor, erau toti 5 teferi, dar parca vazusera fantomele celor morti trecand prin fata lor ... si nu erau putine fantome. Ionut ii tinea in brate pe gemeni, amandoi cu cate o patura in jurul lor, ceilalti doi mai mari se inghesuiau si ei in Ionut - pentru caldura. Nu au salvat multe cand a venit viitura, doar ceva de mancare (nu le-a ajuns decat pentru o zi si jumatate, cu toate ca Ionut s-a lipsit de ea pentru a-i hrani pe cei mici), pisica lor era si ea acolo, plus 2 cateide rasa necunoscuta si, dupa cum mi-am putut da seama si afla ulterior, o cutie de carton cu fotografiile parintilor, caietele de scoala si cateva articole de imbracaminte. Asta era toata avutia lor acuma.

Mai, copii, mai, ati avut niste ingeri pazitori care au vegheat asupra voastra. Ma bucur sa va vad teferi!, spuse Vasile cu o voce in care se recunosteau lacrimile.

Nu cred in ingeri! Nu mai cred in ingeri!, asta ne-a zis, inversunat, Ionut. Mai bine puteti zice ca voi suntei ingerii nostri: voi ne-ati ajutat.

Niciodata nu voi uita ce s-a intamplat apoi. Cea mica, Natalia, isi da deoparte patura de pe ea si se pune in fata unui Ionut ingenuncheat (de griji, de nevoi, de soarta, de iubire), il cuprinde in bratele ei micute, ca intr-o imbratisare de mama, ii pune o manuta pe cap si-l mangaie incetisor:

Tu esti ingerul meu, Ionut! Tu ai avut grija de noi! 

***

Uneori nici eu nu mai cred in ingeri. In ingerii aceia de sus, din ceruri. Alteori cred. In schimb, cred cu putere in ingerii "lasati" pe pamant: tata, dar el deja s-a ridicat mai presus de toate acestea; mama, care a trecut printr-o alta cotitura a drumului ei nu asa de lin, dar care a ramas tare, pe pozitii si cu zambetul pe buze; familia si prietenii; strainul care-mi adreseaza un zambet pe strada; copiii care rad in parc- ingeri razand - cel mai frumos sunet de pe pamant; cei mai importanti - sotul si fiica mea. Asadar, mai seman si eu cu Ionut din cand in cand, in momentele cand problemele se aduna si nu vad o solutie , o iesire. Dar, apoi, imi dau seama ca sunt inconjurata de ingerii mei personali ... Ma ridic, zambesc si durerea e mai mica. Cred in ei!

***

Parfumul Make Perfume Not War de la Histoires de Parfums a fost lansat in 2013 ca un parfum din gama citrus-fructata pentru femei si barbati. Notele de varf cuprind portocala, lamaie, grapefruit, mandarina si bergamota; notele de mijloc sunt date de mango, ananas, piersica, frezie, lilac si ciclama; notele de baza sunt moscul alb, vanilia, boabele de tonka si lemnul alb. 




***

Postarea participa la Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela. Tema este Parfumul credintei si a fost propus de Diana. Urmatoarea tema este  Muzica parfumată a toamnei sau Parfumul muzicii toamnei.

vineri, 4 octombrie 2013

Momente perfecte suspedate in timp

Zile perfecte. Oh, zilele perfecte sunt asa de putine la numar incat vrei sa le tii minte toata viata: in inima ta, in mintea ta, in poze si, poate, in vreun lucrusor care sa-ti aminteasca de ele (de zilele perfecte). Aceste zile sunt la fel ca oricare alta: te trezesti dimineata si, apoi, noaptea adormi din nou in patul tau. Ceea ce le face perfecte este ca sunt desemnate zilele tale speciale - o zi de nastere alaturi de toti cei dragi tie, poate o surpriza sau doua; o nunta, la care tu sa fii mireasa sau mirele ... sau nasul/nasa; un botez, la care sa-ti sarbatoresti comoara mult visata. Zile perfecte ... poate sa ploua, sa ninga, sa arda soarele ... ziua ta perfecta nu tine cont de asta, ci de zambetul stralucitor de pe fata ta, de imbratisarea puternica a familiei si a prietenilor, de lacrimile de fericire ... de toate acestea si de multe altele pe care ai vrea sa le pastrezi intr-o cutiuta cu amintiri pe care sa o mai deschizi din cand in cand, sa mai reinvii cate o amintire si sa zambesti melancolic si, totusi, plin de multumire: sunt binecuvantat/a cu amintiri frumoase!

*** Partea I *** 
O astfel de amintire poate fi si un buchet de flori, numai ca unul cu adevarat special - buchetul de mireasa. La rochia de mireasa nu ma bag in discutii; fiecare are preferintele sale. Dar, pentru un buchet de mireasa, as dori sa va fac o sugestie: flori din hartie sau, mai bine zis, Paper Flowers by Simona.

Stim cu toatele (chiar si unii domni au cunostinta de asa ceva) cat de important este buchetul de mireasa. Nu pentru ca ar trebui sa coste mult, sa epateze, ci pentru ca trebuie numai sa te uiti la el, cu coada ochiului, in timpul cununiei religioase, la petrecere sau la poze, si sa zambesti instantaneu. Este atat de important!

E adevarat: eu nu am avut cum sa-mi fac un buchet din flori de hartie (l-as fi avut si acum ca amintire "vie" a fericirii din acel moment), nu pentru ca nu am vrut, ci pentru ca am aflat mult prea tarziu de acest concept. Tot adevarat: am avut totusi parte de buchetul pe care mi-l doream, din flori naturale:


arhiva personala

Nu regret nimic! Am avut buchetul de flori asa cum l-am dorit: o tzara de toamna si mult verde. Dar uite ca mi-ar fi placut sa-l am ca amintire, sa il arat Emiliei mai tarziu, sa-l pastrez undeva la loc de cinste si sa-l mai ating din cand in cand.

Dar daca tu vrei sa ai toate acestea (nu numai pentru un buchet de mireasa, ci si pentru un cadou), poti apela la Simona si impreuna puteti da viata visurilor. Aveti de unde alege.

Impropriu zis paper flowers, desi totul a inceput de la o bucata de hartie. Simona, cu manutele ei magice, transforma intr-un buchet magnific tot ce ii intra la mana: dantela, fel de fel de materiale textile, ziare, scrisori de dragoste, perle, brose, pene, fluturi etc.


Pe langa buchete de mireasa, veti mai gasi in colectia ei si cocarde pentru miri, corsaje pentru nasa/domnisoare de onoare, lumanare pentru munta/botez. In continuare, bucurati-va ochii cu frumusetea:


bujorii ... o nebunie!!!


scrisoarea de dragoste ... reinventata





aranjament cu trandafiri


centrepiece - imi place la nebunie duo-ul de culori


un buchet "pretios"


lumanare pentru botez


corsaje pentru mana unei domnisoare


magnolii ... de otel?! nu, de hartie! ;)


un buchet tomnatic cu adevarat ... si eu as fi fost mandra sa il am


viata bate filmul, nu?

Pentru Simona, totul a inceput ca o pasiune, un hobby. De curand, aceasta pasiune a curpins tot mapamondul: majoritatea buchetelor ei iau calea aerului spre alte tari - de la Australia la Canada,  Malaezia, Singapore, Statele Unite ale Americii.

Pentru Romania, Simona preda cursuri celor care doresc. Cel mai recent workshop va fi pentru orhidee si boboci de trandafiri din hartie, maine (5 octombrie) in Bucuresti (desi a mai organizat astfel de workshop-uri si in alte orase). Eu zic ca merita: inveti mestesugul de la "maestru" (in cazul nostru, de la maestra).

Si acum, in incheiere, preferatul meu (daca ai de unde alege, chiar daca iti plac toate, va exista si un preferat):


Pentru ca e toamna si mie mi se pare un buchet putin tomnatic
Pentru ca e vesel
Pentru ca are si verde
Pentru ca are si maci

Aceasta serie de articole este un omagiu adus acelor persoane care au avut parte de "scanteia de genialitate" (parerea mea!) si care fac ceva pentru a ne infrumuseta viata. Nu reprezinta publicitate, advertoriale sau mai stiu eu ce. Sunt doar ceea ce se vede si se citeste: articole despre ceea ce am descoperit eu si despre ceea ce imi place.

Foto credits: conturile Paper Flowers by Simona si Simona Opris