luni, 15 august 2016

My Own Mr. Darcy de Karey White

Cum se poate schimba viata unei adolescente de 16 ani doar prin vizionarea unui film la cinematograf? Se poate, si inca radical. 



Fana declarata a romanelor lui Jane Austen, al filmelor cu si despre autoare, ecranizari ale romanelor ei in toate versiunile lor (mai vechi sau mai noi), ma incanta cam tot ce mai apare nou despre personajele favorite. Si sincer acuma, cine nu s-a indragostit de vreun personaj literar sau din filme pana in prezent?! Indiferent de varsta.

Ei cam asta se intampla si cu protagonista noastra - Elizabeth - numita astfel de mama ei chiar dupa Elizabeth Bennet din romanul "Mandrie si Prejudecata" de Jane Austen. Si totul incepe destul de nevinovat: impreuna cu mama ei si cu cea mai buna prietena a ei merg sa vizioneze la cinematograf ecranizarea romanului pe care il au in lista de lecturi obligatorii.



Daca totul ar ramane la vizionarea filmului ar fi bine, dar atunci nu am mai avea nimic interesant de citit. Elizabeth se "indragosteste" de ideea lui Mister Darcy si a personajului jucat de catre Matthew McFayden in versiunea din 2005 a filmului. Iar "obsesia" ei devine cunoscuta, peste ani, atat prietenei ei cat si familiei, toti ingrijorati ca rateaza sansa de a gasi iubirea adevarata incapatanandu-se sa ii compare pe toti barbatii intalniti cu Darcy.




Totul se complica cu provocarea prietenei de a iesi la 10 intalniri cu urmatorul tip care se intereseazaq de ea, mai ales pentru ca ea refuza sa mearga la mai mult de 2 intalniri cu acelasi barbat, doar pentru ca le gasea obiectii. Un plus de tensiune vine si cu intalnirea parca visului devenit realitate - barbatul care seama ca doua picaturi de apa cu Matthew McFayden in rolul lui Mister Darcy, iar Elizabeth nu mai stie ce sa faca.

Vrea sa isi indeplineasca visul din adolescenta, totusi nu se simte pe deplin "sigura" de alegerea facuta la inceput. Incepe sa se intrebe daca al ei Mr. Darcy chiar o iubeste sau daca ea il iubeste cu adevarat.

Ce se va intampla mai departe merita sa citit pe cont propriu. Ce mi-a placut este faptul ca familia si prietena ei au fost alturi de protagonista pe parcursul intamplarilor, ca au ajutat-o sa isi dea seama ca visele se pot schimba, dar asta este ceva bun.



Eu am cartea de pe Amazon.com.

Voua va plac astfel de carti?

joi, 11 august 2016

TAG: TESTUL BOOK-BLOGGERILOR

Inca o leapsa pe blog - hi hi hi hi, in ultima vreme imi plac la nebunie. De data aceasta Anto este cea care m-a nominalizat la acest tag al "book-bloggerilor" (desi eu prea putin as putea fi un book-blogger, dar fie, imi place pentru ca e despre una dintre activitatile mele preferate: lectura!).

vineri, 5 august 2016

In cautarea aventurii - Fort Boyard

Acum ceva ani, acasa la parinti, butonam telecomanda de parca depindea viata de aceasta actiune. Ma plictiseam si inca rau de tot. In cautarea mea de distractie, cunostinte sau aventura am dat pe TV5 la o emisiune interesanta care m-a captivat o buna bucata de vreme. De ceva vreme, s-a reluat difuzarea ei si ma facineaza la fel de mult.

Este vorba despre Fort Boyard - un joc televizat in care o echipa trebuie sa indeplineasca niste sarcini pentru a pune mana pe 7 chei, dupa care trebuie sa isi infrunte temerile, angoasele, fobiile pentru a putea gasi indicii care sa duca spre marea comoara: boyarzii - banuti de aur.



Se pare ca totul a inceput in 1991 si pana in prezent nu s-a ratat nici un an, asadar imaginati-va ca acest joc si castigurile au surescitat atentia multora: participanti, telespectatori si organizatori deopotriva. Asadar 27 de sezoane in total. Este ceva.



Toate probele care duc catre chei mi se par un fel de jocuri olimpice in miniatura: ca si participant trebuie sa dai dovada de forta, logica, agilitate, reflexie, memorie buna si agilitate. Si totul pentru a "recolta" cheile ce vor deschide cuferele din Sala Comorii.

Multe probe s-au creat pentru acest joc: 160 in total, dintre care una a primit tilul pentru longevitate - Excalibur - pentru 22 de sezoane consecutive. Si regulile jocului s-au schimbat mult si au evolut cu fiecare sezon in parte, exceptie facand sezonul anului 2010.



Daca de la inceputul jocului si pana in 2010 (si din 2011 in prezent) era vorba despre o echipa de 6 oameni cu unicul scop de a castiga cat mai multi bani, in 2010 s-au introdus 3 echipe a cate 4 oameni fiecare, sub formatul "duelului": in fiecare emisiune e vorba de o echipa "campioana"; in urmatoarea emisiune, alte 2 echipe se infrunta in adunarea a cat mai multor chei si cea care castiga aici se dueleaza cu "campioana" pentru dreptul la Sala Comorii si de a fi nominalizata "campioana" episodului.

La inceput, paticipantii erau anonimi, oameni obisnuiti, cei care de obicei ar fi considerati ca si telespectatori. Incepand cu 1993 si pana in 2009, participantii la joc au fost vedete, personalitati usor de recunsocut de cei de acasa din fata televizorului: actori, cantareti, sportivi si alte personalitati din media, cu unicul scop de a castiga cat mai multi bani, de data aceasta pentru activitati caritative, ONG-uri sau cauze sociale.



De-a lungul anilor s-au castigat sume importante pe durata jocului Fort Boyard:

- pana prin 2012, se castigasera in jurul a 3 milioane de euro, mai exact 3 095 830 euro;
- in timpul sezonului 2010, o echipa articipanta areusit performanta de a castiga 70.000 de euro;
- dintre toate sezoanele, se pare ca cel de inceput, din 1990, a insemnat un castig mediu mai mare pe fiecare emisiune: 14.980 euro.

Desi este un joc televizat de origine franceza, multe tari au ajuns sa foloseasca fortul (care exista in realitate) pentru adaptarile lor. Astfel au aparut versiunile canadiene, nord-americane, marocane, sud-coreene etc.

Pe langa jocul televizat, au aparut parodii, un joc electronic si unul de societate in 3 editii diferite, ultima fiind din 2011.






Ce ma fascina pe mine, si continua sa ma fascineze, e inventivitatea jocului, desi nu s-a inventat roata cu ei: concurentii trec prin "muncile lui Hercule", isi testeaza limitele, anduranta fizica si psihica, leaga prietenii pe parcursul emisiunii si au sansa sa castige si bani, bani "asudati" din greu. Unele probe ma speriau de-a dreptul, altele ma faceau sa pufnesc in ras si altele sa raman cu gura cascata. Organizatorii au stiut ce fac cand au ales un fort pentru a pune in scena acesta minunata aventura.

Daca doriti, puteti viziona de curiozitate un episod din acest joc pe TV5 sambata 6 august  de la 20:55 PM.


luni, 25 iulie 2016

Marina Neagu - Frumuseti monstruoase

Autorii romani sunt surprinzatori. Sincer! Niciodata nu stii la ce te poti astepta si asta e parte din aventura. Fie ca mi le cumpar eu sau le primesc cadou, asa cum s-a intamplat si de aceasta data, pornesti la drum cu multe sperante: o lectura interesanta, mai mult chiar, incitanta, care sa te tina lipita de carte pana la sfarsitul ei. Ei bine, sperantele mi-au fost indeplinite si depasite cu aceasta carte.

Am primit "Frumuseti Monstruoase" ca si cadou de ziua mea. Vineri am zis sa o iau cu mine la tara si voi avea timp sa o citesc, nu? Nu chiar. Cand sa citesti cand abia aveai timp sa respiri: o fetita de 3 ani si un pisoi pe nume Mishu (numai ca tot fetita e) de vreo 2 luni, amandoi jucausi, neastamparati si cu multa nevoie de atentie. Asadar m-am distrat cu fiica mea si pisoiul de am obosit eu.

Ieri, cand ne-am intors acasa, nu aveam chef de nimic, dar de absolut nimic. Nu tu filme, muzica sau Facebook, nu tu emisiuni documentare sau Food Network. Si mi-am amintit de carte. Am deschis-o mai mult la plesneala, crezand ca nici de carte nu am chef. Da, da, am citit 10 pagini si apoi nu ma mai puteam opri. Si eram atat de obosita, dar parca mi se evaporase oboseala, lehamitea pe care o simteam si am devenit imediat entuziasmata.

Fantasy cu demoni? Cu si despre ingeri? Lupta dintre Bine si Rau? O poveste de dragoste? Count me in. Cu cartea in mana ma plimbam prin casa, ba la bucatarie pentru un pahar de apa, incercand sa nu stropesc cartea, sau sa imi pun ceva de mancare fara sa pierd firul povestii; ba prin sufragerie sau dormitor, incercand sa gasesc o pozitie confortabila pentru citit, ceea ce era mai greu de facut decat sa continui sa citesc din picioare :P



Si am continuat sa citesc, povestea Larei - fata de 18 ani, crescuta de un preot departe de lume pentru a o proteja  si a ascunde natura ei pe jumatate demonica, si a lui Adrian- fiu de gardian, o tagma menita sa apere oamenii de demonii care le sustrageau energia esentiala vietii pentru a se hrani si rezista in lumea aceasta.

Pot spune ca pe la jumatatea cartii singura chestie evidenta e ca avea sa aiba loc o infruntare majora intre cele doua specii: demonii sunt fiice ale Reginei, fiinte care iau o infatisare absolut splendida, care atrag prin frumusetea lor devastatoare, iar gardienii sunt cei atinsi de ingeri, in contact aproape direct cu ei pentru a salva omenirea de demoni - desigur ca va exista o confruntare.

In schimb, nu ma asteptam la rasturnarile de situatie aparute pe parcurs: predestinarea si alegerea perechii unui gardian, Lara jumatate demon, jumatate inger; Adrian care nu pare chiar ceea ce este, Regina demonilor care inseala inca de la inceput si ajutorul dat de un personaj inca de la nasterea celor doi protagonisti. Hm, change of plan?! Cam da, si totul a devenit mai intens, mai incitant, mai acaparator.



Am citit pana la ora 4:16 dimineata, aproape se lumina de ziua si eram inca cufundata in aceasta lume atat de reala pentru mine. M-am trezit si tot cu gandul la Lara si Adrian eram. Pot spune cu sinceritate ca a fost incheierea perfecta pentru un weekend plin si frumos, alaturi de familie si prieteni, apoi de lecturarea unei carti ...magice.

Va invit si pe voi sa o cititi daca va place genul fantasy. Eu il ador, pur si simplu. Romanul a aparut la editura Quantum Publishers, unde am mai chitit cateva "bunatati" literare.

PS: Draga mea, chiar am devorat cartea, asa cum m-ai sfatuit. Multumesc din suflet pentru cadou! 

joi, 21 iulie 2016

Cum aţi planifica timpul liber ? (leapsa)

Cum a zis si Antoaneta, sa batem fierul cat e cald. Si uite asa m-am facut cu o alta leapsa, despre cum ar fi sa imi planific timpul liber.

Prima data imi venea sa raspund: "Haha, gluma buna! Timp liber, dar de unde?" Situatia mea s-a cam schimbat. Am ceva timp de cand sunt in concediu medical, in care am timp liber, dar cam "arestat", in sensul ca nu am voie sa fac prea multe, din contra, daca s-ar putea sa stau doar in pat si sa vegetez.

marți, 19 iulie 2016

10 dorințe nebune ce merită experimentate (leapșă)

"In vara asta fac tot ce-mi trece prin cap
Aaaa, aaaaa" (Candy - Mergem la mare)

Cam acesta a fost primul gand cand am citit despre leapsa trimisa mai departe de Mili de la Literatura pe Tocuri si am mai vazut si numele meu printre cei nominalizati. Numai de ar fi chiar asa, chiar as petrece nebuneste, fara teama de consecinte si dand la o parte toate inhibitiile, temerile si preconceptiile.

Asadar, sa incepem cu inceputul. Numai 10 dorinte nebune, Mili?! Presupun ca macar la numarul lor sa fim ceva mai chibzuiti daca nu si in exprimarea lor :)

vineri, 8 iulie 2016

Îngerul Pierdut de Javier Sierra

Îmi plac la nebunie romanele care știu să combine armonios thriller-ul cu misterul și exotismul teoriilor care țin de religie și mitologie. Iar Javier Sierra reușește de fiecare dată să facă exact asta, chiar de la primele romane pe care le-am citit și au fost scrise de el: Cina Secretă și Doamna în Albastru.

Sunt pline de întorsături de situație, de referiri la Biblie, la personajele biblice sau istorice care au trăit cu adevărat, descrieri amănunțite ale orașelor/zonelor vizitate de către personajele din carte, documentare serioasă în ceea ce privește referirile la momente istorice, artă, tehnologie, religie.

marți, 28 iunie 2016

Kit pentru caniculă - sau cum să petreci o vară răcoroasă

"Vine vara, bine-mi pare..."

Nu prea cred. Poate să vină vara, deja s-a instalat confortabil rău de tot, iar eu deja nu mai suport. Și zic asta fiind născută în mijlocul lunii lui "Cuptor", caniculă insemnând tot ce trece peste 25-28 grade Celsius. Să mai stai și în casă, la pat, devine un chin.  
  
Sincer, de multe ori o iau razna (la propriu) din cauza căldurii. Hidratarea e la maxim: supe, ciorbe, apă cam vreo 3.5 litri pe zi, lapte, ceai, limonadă. Orice pentru a scăpa de senzația aceasta. Și merge, de cele mai multe ori. Credeți-mă, sunt genul acela de persoană care se plânge toată ziua și toată noaptea din cauza căldurii.

luni, 27 iunie 2016

De când nu ne-am mai auzit ...

...multă vreme a trecut. Da, a trecut ceva vreme de când nu m-am mai interesat aproape deloc de blog. Și nu pentru că nu aș fi vrut, ci mai mult din cauza unor condiții care nu țin neapărat de mine, dar mă afectează. 
  
Așadar, cu anumite condiții de sănătate care nu mi-au permis să mai fac aproape nimic din ceea ce îmi place mie: să scriu pe blog, să mă bucur de marea varietate a bunatilor aduse de primăvară și vară, chiar și să citesc cum îmi plăcea, am trecut la "arestul la pat" și la vizionarea serialelor, a emisiunilor și a documentarelor de la TV.

joi, 7 aprilie 2016

Iași pe harta aeronautică a lumii

Mi-ar fi plăcut să zbor. Cum nu am aripi și nici nu sunt vreun hibrid, mi-ar fi plăcut să învăț să pilotez un avion (cel mai mic posibil, dar să îl pot pilota cu adevărat), totul pentru a simți acea putere de a fi deasupra tuturor, printre nori, de a experimenta acea libertate incredibilă, dar și responsabilitate enormă.
 
Și cum nu pot zbura, am fost în vizită la Aeroportul Iași, o acțiune a bloggerilor ieșeni sub egida Kooperativa 2.0 Iași. Călăuziți de Andreea Ignat, un grup de aproape 40 de bloggeri am pornit din fața Palatului Culturii către aeroport. Pentru că nu am participat la prima întâlnire a bloggerilor (Dubla 1), în afară de Andreea nu cred să fi știut pe cineva, dar m-am simțit super bine alături de ei.



Sursă fotografii: Paul Pădurariu Photography

  
Am ajuns la Aeroportul Iași și am fost introduși în lumea informațiilor despre aviație, turism, profitabilitate și vise mărețe pentru un viitor apropiat. Directorul aeroportului, Marius Bodea, ne-a prezentat evoluția acestuia începând cu 2012, an în care a preluat managementul, și până astăzi, când aeroportul este deja pe profit și nu mai depinde de stat sau administrația locală.
 
Din 2012, atunci când aeroportul conta numai cu o destinație internă (București) și una externă (Viena), încet-încet, cu ambiție și planuri mari puse în practică, Aeroportul Iași a reușit să aducă mai multe companii aeriene care să ofere zboruri către mai multe destinații, dintre care avem 3 destinații interne (București, Cluj și Timișoara) și 16 externe.





Toate aceste destinații au apărut în oferta aeroportului Iași pentru că s-a lucrat mult la eficientizarea muncii depuse de angajații aeroportului, la externalizarea  procesului de "handling" către privați - este vorba despre acel sistem de procesare a bagajelor din aeroporturi - și prin modernizarea infrastructurii aeroportuare, proces început în anul 2013 și finalizat cu succes în 2015.



  
Ceea ce a realizat managementul Aeroportului Iași este un pas enorm înainte în plasarea orașului Iași și a împrejurimilor lui pe harta destinațiilor turistice internaționale. Chiar mai mult decât atât, în noiembrie 2015, Aeroportul Iași a fost recunoscut mondial ca singurul exemplu pozitiv de creștere și dezvoltare rapidă din Europa. Deci, se poate și așa!



  
Împreună cu creșterea activității Aeroportului, au început să se vadă semne de creștere și pentru turismul din Iași (o creștere de 40% față de 2012), precum și a cererii de închiriere a spațiilor de birou, rezultând astfel un nou val de oferte de locuri de muncă și scăzând șomajul. Și cum toate acestea tot nu sunt suficiente, Aeroportul Iași a inițiat înființarea unui CLUSTER de turism în Iași, un mod de a aduce la aceeași masă toți „jucătorii” importanți din domeniul turismului pentru a discuta, a veni cu noi moduri de promovare a turismului local și pentru a găsi mijloacele de implementare a acestora.
 
Planurile de viitor sunt la fel de ambițioase ca și până în prezent, dacă nu chiar mai mult. Se dorește o ofertă cu mai multe destinații externe decât cele 16 actuale, printre care și destinații de lux. În plan este și dezvoltarea aeroportului, ținând cont că în fiecare an crește volumul de călători, prin unirea celor două terminale existente, rezultând astfel un singur terminal spațios, mai modern și mai simplu de localizat de către pasageri. De asemenea, se vorbește și despre o nouă cale de acces către aeroport, una care să nu fie blocată de traficul mașinilor pe timpul verii către zona de agrement Ciric.





Pentru toate acestea și pentru multe altele se duc tratative la nivel local și național, se caută metode de finanțare și, poate până în 2021, Iași va putea fi considerat o capitală culturală europeană, o acțiune susținută și de către Aeroportul Iași.
 
Ce m-a impresionat pe mine la toate acestea? Faptul că se poate face treabă bună și în România, dacă ai oamenii potriviți în funcțiile care trebuie. Deși Iașiul nu este locul meu de naștere, deși primii 19 ani din viață mi i-am petrecut în Botoșani, Iașiul este destinația finală (sau poate ar trebui să scriu momentană) pe care am ales-o pentru studii, pentru a trăi și a mă dezvolta. Ceea ce îmi doresc cel mai mult este ca și orașul să se dezvolte frumos și armonios pentru a scoate la lumina ceea ce mulți știm că există deja.

PS: Cum programul meu de lucru e mai „special” și sâmbăta lucrez pentru a avea liber duminica și lunea, vă invit la un eveniment interesant organizat de Aeroportul Iași - AERO DRIFT Weekend, care are loc pe 17 aprilie 2016, începând cu ora 11:00 AM. Avioane, mașini de offroad, limuzine de epocă, motociclete! Hot! Hot! Hot!



PSS: Abia aștept partea a doua a acțiunii ”Blogging to Iași Airport” din vară, când se anunță și câte 38 de zboruri într-o singură zi. Atunci spectacol să vezi!